Neoisihasmul

Neoisihasmul. Controverse Vasile Andru (1942-2016) a fost scriitor si eseist, autor de carti sapientiale. In anii '80, a cercetat procedeul filocalic oratio mentis. A participat la congrese internationale de istoria religiilor. A facut trei calatorii la Sfantul Munte Athos. Incepand cu 1990, a structurat si coordonat Centrul de Practica Isihasta si Studiu al Filocaliei. Am inceput sa scriu despre Filocalia si sa vorbesc public despre aceasta din anii 1987-1988, deci inainte de Revolutie. Numeam conferintele mele cu genericul Despre optimizare umana, asta suna stiin­tific, derutam cenzura, o contracaram. Imi reusea si pentru ca deja aveam un statut de scriitor. In loc de Rugaciunea Mintii, foloseam termenii Oratio Mentis, tot ca sa ma feresc de cenzura. Dupa Revolutie, in 1990, am intemeiat Centrul de Practica Isihasta. - Vasile Andru Fragment din cartea "Neoisihasmul" de Vasile Andru: "Clipa cea repede... Acum, dupa ani, cand transcriu insemnarile facute atunci, voi spune ca monahul "ungurean" n-a convins pe nimeni ca ar putea lua locul Parintelui Cleopa. Dupa moartea marelui duhovnic, in 1998, n-am mai auzit nimic de "cel ungurean" si n-am auzit sa mai existe o aripa dura la Sihastria. Duritatea s-a mutat un pic mai sus, la un schit din vecinatate. L-am cautat pe poetul Ion Zubascu, era grav bolnav. As fi vrut sa stiu ca s-a impacat cu cele de demult. Da, isi varsase amarul intr-un poem esopic, un fel de fabula. Erau lucruri trecute. Trecutul se face basm... Si atunci, bolnav, nu-l mai interesa "realitatea roitoare". Ii trecuse spinul ca nu l-am lasat sa scrie articolul sau tolstoian despre acea "executie cu gloante oarbe" la manastirea Sihastria. Pe ultima sa carte, mi-a scris: "Mai mult ca scriitorului... semnul acesta de intalnire in aceeasi credinta aceleasi valori. Cu bucurie ca ne-am cunoscut pe Pamant, sper sa ne intalnim si in cer." Era la ultimul ceas. Fusese atins de aripa mortii, isi scria ultimele poeme, volumul Moarte de om (2010) fiind un fel de ramas-bun nervos si fericit."