Tractatus Aureus

De-a lungul secolelor, multi au interpretat arta alchimica in sens literal, aspirand sa invete cum sa transforme, prin anumite metode chimice, metalele in aur. Dar a existat si categoria alchimistilor filosofi, cei care au vazut in arta alchimica o tehnica psihologica sau spirituala, cu scopul de a-si desavarsi sau de a-si integra constiinta. In acest volum, miticul Hermes ofera din intelepciunea sa, prezentand, printre altele, alchimia interioara si exterioara, secretul Materiei Divine – Piatra Filosofala, comoara nepretuita a filosofilor. “Tractatus Aureus sau Tratatul de aur al lui Hermes a fost considerat una dintre cele mai vechi si mai complete scrieri alchimice pastrate, si poate fi socotit drept o expunere in rezumat a intregii Arte. Acest tratat a fost foarte pretuit de catre alchimisti, astfel incat, in pofida stilului vechi in care a fost scris si a numeroase locuri obscure, scoliile lasate de catre acestia reprezinta in continuare o cheie importanta pentru descifrarea multor pasaje enigmatice. Oricare ar fi fost autorul (caci, desi poarta numele de Hermes, originea reala nu este cunoscuta), textul lasa impresia unei vechimi apreciabile [...]” (Margaret Atwood) Fragment din volum: „Din punct de vedere istoric, literatura alchimica este imensa. Reprezentata atat in India cat si in Orientul Apropiat, atat in civilizatiile greaca, romana, bizantina sau araba cat si in scrierile evreiesti, intreaga literatura alchimica ajunge sa cuprinda cateva mii de titluri. In anii din urma, am asistat la publicarea unui important text chinezesc. Mai multe tratate, de la Aesch Metzareph al cabalistilor la Carul triumfal al Antimoniului de Basile Valentin, sunt concepute in mod intentionat sub forma unor ghicitori intortocheate. Adeptii Artei se temeau atat de persecutia Bisericii, cat si de profanarea secretelor puterii, fie aceasta reala sau imaginara. Si mai rau decat atat, din punctul de vedere al modernilor, este faptul ca aceste motive si tehnici literare i-au determinat pe autorii textelor sa insereze in ele, in mod intentionat, declaratii inselatoare, astfel incat sa ii zapaceasca si mai mult pe aceia care nu meritau accesul la mistere. Altii, ignorand principiile de baza ale Artei, precum sarlatanii fara scrupule care am vazut ca erau denumiti suflatori, precum si multi alti escroci, au profitat de credulitatea general raspandita si de superstitiile foarte des intalnite la vremea respectiva pentru a scorni lucrari lipsite de orice noima si inteles, in care pretindeau insa ca dezvaluie secretele artei alchimice. In mod evident, nu acestia din urma ma intereseaza; si, pentru moment, nu ma intereseaza nici aspectul pur chimic al acestui subiect, oricat de valide ar putea sa fie interpretarile sale. In prezent, preocuparea mea principala este, tinand cont de faptul ca psihologia analitica si metodele psihologice se dovedesc pe zi ce trece tot mai interesante, sa inteleg daca printre aceste obscuritati alchimice nu se afla cumva tainuit ceva care i-ar putea dezvalui omului unele metode ce pot folosi la perfectionarea sau la integrarea constiintei sale. Eu cred ca se afla si, tocmai de aceea, propun sa analizam cateva texte pentru a vedea in ce mod ar putea ele sa largeasca viziunea noastra actuala."