Întâlnirea mea, acum mai bine de zece ani, cu prima ediție a acestei cărți mi-a schimbat felul în care priveam filosofia. Volumul a fost un antidot necesar pentru teama că filosofia ar putea fi doar un exercițiu arid, doar o însăilare de abstracțiuni, fără o miză concretă. Prin amestecul său cuceritor de vervă literară, pasiune a ideilor și onestitate intelectuală, Cristian Iftode a reușit performanța de a folosi erudiția academică pentru a arăta că, încă de la originile sale, filosofia a fost mai mult decât un exercițiu academic: a fost o practică de modelare a sinelui, o artă de a trăi. Daniel Nica Există două adagii existențialiste care mi se par foarte potrivite în contextul de față. Unul spune că nu există libertate, ci doar eliberare (o variantă ar putea fi: nu există libertate decât în eliberare). Celălalt afirmă că libertatea este o eternă perspectivă. Cred că cele două precizări nu se exclud, ci se completează. Prin prisma celei de-a doua, libertatea e văzută ca acea aspirație perpetuă care ne impulsionează mereu căutările, sinonimă cu valoarea de viitor pur, de viitor proiectat fără încetare. Libertatea este singurul proiect fără prezent printre atâtea proiecte fără viitor, singura perspectivă care mereu va să vină. Cristian Iftode
Cărți,multe cărți.
