Înțelegerea naturii și semnificației mentalizării va ajuta clinicienii și pacienții să se folosească cel mai bine de toate formele de tratament psihoterapeutic, afirmă autorii. După o introducere care prezintă perspectiva lor asupra mentalizării ca fiind factorul comun de bază în tratamentele psihosociale eficace, Partea I explică mentalizarea în detaliu și oferă o trecere cuprinzătoare în revistă a literaturii științifice referitoare la mentalizare, acoperind numeroasele sale fațete și relațiile cu concepte similare, originile mentalizării în relațiile de atașament și fundamentele sale neurobiologice. Partea a II-a acoperă aplicațiile clinice și ilustrează modurile în care pot fi aplicate aceste intervenții în tratamentul traumei, în terapia părinte-copil și a persoanelor cu tulburare de personalitate borderline, în cazul psihoeducației și al prevenției violenței în sistemele sociale. Bogată în ilustrări ale experiențelor clinice recente și relevante din tratamentele bazate pe mentalizare, cartea reprezintă un ghid util pentru transpunerea în practică a teoriei. Un pacient cu o experiență îndelungată de psihoterapie era obișnuit cu tăcerea terapeuților. Astfel, în prima ședință, s-a lansat într-un monolog lung, fără să vadă încercările nonverbale ale terapeutului de a spune și el ceva. Când frustrarea s-a amplificat, terapeutul a întrerupt monologul: „Trebuie să vă întrerup. Am descoperit că, pentru a le fi de ajutor pacienților, trebuie să le vorbesc”. Pacientul a fost puțin surprins, iar terapeutul a explicat: „Cred că vă voi înțelege mai bine dacă vă spun la ce mă gândesc referitor la lucrurile despre care vorbiți, și apoi îmi spuneți dacă sunt pe drumul cel bun”.
Cărți,multe cărți.
