Ceea ce René Guénon numește „Tradiție” reprezintă filonul de înțelepciune primordială care răzbate, din timpuri imemoriale, prin toate manifestările spirituale ale tuturor timpurilor și popoarelor, și poate fi recunoscut ca fiind același, indiferent de particularitățile culturale ale unei zone geografice sau alta. Acest filon nu este de origine umană, ci divină, ajungând la oameni prin revelație, și poate fi înțeles prin ceea ce Guénon numește „cunoaștere intelectuală”, diferită de cunoașterea discursivă, specifică rațiunii uzitate în toată istoria cunoscută a filosofiei și științei occidentale. René Guénon consideră că Occidentul, mai mult ca oricând, trece printr-o criză datorată rupturii de Tradiția întruchipată în această zonă de valorile autentice ale creștinismului. Dat fiind că Biserica Catolică, singura care ar fi putut să ofere un sprijin în acest sens, a dovedit deja că s-a îndepărtat de linia tradițională, una dintre puținele șanse de redresare ale Occidentului ar fi apropierea de spiritualitatea orientală, care pare să fi rămas încă fidelă Tradiției. Însă tendințele „moderne” au început deja să invadeze și Orientul, astfel încât chiar și acolo filonul autentic trebuie căutat cu grijă. Critica Occidentului modern atinge concepte ca „individualism”, „umanism”, „democrație”, desființând fară rezerve ceea ce ne-am obișnuit să numim „filosofie tradițională”, „științe tradiționale”, „sistem filosofic” etc. În același timp, haosul care caracterizează societatea modernă este văzut într-o perspectivă mai largă, ca o consecință firească a degradării manifestării pe măsură ce se îndepărtează de Principiul esențial care i-a dat naștere, ajungând în ultimele clipe ale Vârstei Sumbre, așa cum este cunoscută în doctrina hindusă sub numele de Kali Yuga.
Cărți,multe cărți.
