Mult-așteptatul volum 3 al trilogiei 1Q84, o carte în care Haruki Murakami ne promite să dezlege enigmele lăsate în suspans, un roman în care magicul și oniricul sunt lăsate să se manifeste cu naturalețe și ingeniozitate. Rămânem în 1Q84 sau există totuși o portiță înapoi către 1984? Menit să ofere un final poveștii lui Tengo și a lui Aomame, ultimul volum aduce o serie de complicații narative. Deși continuă cu același suspans nebun din primele două volume, povestea trece acum într-un registru mai cald, mai protector. Optica se schimbă, miza se schimbă. Structura cărții urmează acum nu două, ci trei fire narative, care tind tot mai mult să se intersecteze. Se creează punți, se oferă răspunsuri, dar sunt răspunsuri care doar deschid calea către noi întrebări. Cine este încasatorul care nu sună niciodată la sonerie, ci bate insistent în ușă, cerând să i se plătească taxa cuvenită? Cine se ascunde în noua crisalidă de aer? Se mai poate pleca din orașul pisicilor?
Cărți,multe cărți.
