Ortodoxia şi apusul în tradiţia spirituală a românilor. Unitatea Ortodoxiei și apărarea credinței ortodoxe în fața propagandei

Cercetarea a fost concepută iniţial pentru secolele XVII şi XVIII, având ca obiectiv prezentarea Ortodoxiei aşa cum a fost simţită şi trăită de români în faţa curentelor vremurilor de atunci. În acel timp, românii au fost expuşi, ca şi întreaga lume ortodoxă, unor intense propagande apusene, iar studiul a fost proiectat să surprindă reacţiile Bisericii Ortodoxe din Ţările Române şi diferitele forme ale luptei de apărare a credinţei, în faţa presiunilor propagandei romano-catolice şi a celei protestante, precum şi în faţa inovaţiilor Iluminismului. Însă, datorită bogăţiei materialului documentar strâns şi a masivităţii lucrării ce ar fi rezultat din ducerea la bun sfârşit a proiectului, precum şi datorită timpului limitat de a pune capăt studiului sub forma tezei de doctorat, am fost obligat să mă rezum doar la secolul al XVII-lea şi numai la aspectul legat de propaganda protestantă, de vreme ce aceasta a dominat în acel secol.