Departe de calmul părții mediane a trilogiei, în cel de‑al treilea volum, intitulat Stradă Zahărului , anii ’30 și anii celui de‑al Doilea Război Mondial aduc schimbări esențiale . Lumea veche își pierde vigoarea, se scufundă lent, certitudinile ei se clatină , iar amintirile personajelor – chei de acces spre trecut – devin permanente prilejuri de nostalgie și tristețe . Falia dintre generații se adinceste, mai ales pentru că tinerii își fixează singuri drumul; părinții nu‑și mai pot proteja decât prea puțîn copiii, care decid să între în politică , aderind la organizații politice adversare, neagreate de guvern, sau pur și simplu alegând să fie favoriți ai unor persoane influențe . În ultimul volum al trilogiei revenirea în forță a politicului se împletește cu pierderea definitivă – moartea – și cu noi reconfigurări ale vieții . De aici înflăcărare , motivație , înălțări și prăbușiri , toate pe un fundal în care ravasirea capătă amploare. Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1988)
Cărți,multe cărți.
