Departe de calmul partii mediane a trilogiei, in cel de‑al treilea volum, intitulat Strada Zaharului, anii ’30 si anii celui de‑al Doilea Razboi Mondial aduc schimbari esentiale. Lumea veche isi pierde vigoarea, se scufunda lent, certitudinile ei se clatina, iar amintirile personajelor – chei de acces spre trecut – devin permanente prilejuri de nostalgie si tristete. Falia dintre generatii se adinceste, mai ales pentru ca tinerii isi fixeaza singuri drumul; parintii nu‑si mai pot proteja decit prea putin copiii, care decid sa intre in politica, aderind la organizatii politice adversare, neagreate de guvern, sau pur si simplu alegind sa fie favoriti ai unor persoane influente. In ultimul volum al trilogiei revenirea in forta a politicului se impleteste cu pierderea definitiva – moartea – si cu noi reconfigurari ale vietii. De aici inflacarare, motivatie, inaltari si prabusiri, toate pe un fundal in care ravasirea capata amploare. „Cind e citita in contextul trilogiei pe care o incheie, Strada Zaharului vine cu o tehnica mai sigura a dialogurilor, iar procedeul introspectiei este la el acasa.” (World Literature Today) „Mahfuz aduce in Strada Zaharului politica Egiptului si a lumii din febra celui de-al Doilea Razboi Mondial. De la microuniversul familiei, al orasului, autorul trece la dramele razboiului, iar micile certuri de familie din primele volume devin acum dezbateri politice care dau naratiunii un ritm mai vioi.” (Boston Globe)
Cărți,multe cărți.
