Reflecția (sau jocul secund) asupra estezicului („materia primă” a artisticului) se revendică, desigur, din teritoriul cerebralului. Eu cred, de altfel, că orice creație (inclusiv artistică) este (și trebuie) operată cerebral. Ideile poetice, care nu trebuie confundate cu conceptele, nu numai că suportă dar reclamă reflecția. Dar aceasta trebuie să fie o reflecție de un fel special, și anume o reflecție care nu este chirurgical-analitică, ci sintetic-ambiguă. Ceea ce încearcă acest volum este un asemenea tip de reflecție asupra a douăzeci de idei poetice, prin intermediul a douăsprezece tehnici poetice.
Cărți,multe cărți.
