„Un tată se îmbolnăvește și devine bun, fiul lui învață să îl iubească. În loc de morfină și promisiuni, sec, pachetul cu lucruri care nu mai pot fi schimbate: sertarul cu decorații, cureaua, furia. Dar mai ales și înaintea celorlalte, ca un tub cu oxigen, iertarea — un pat de spital mereu ocupat, la care râvnesc amândoi în egală măsură. Ar putea fi un kaddish această carte, dacă mortul ar fi unul singur. Claudiu Komartin revine la geamul lui întunecos și o face splendid, profund, asumat. Un urlet pe două voci — vocea fiului și a fiului devenit tată — Autoportret în flama de sudură este cea mai emoționantă carte pe care a scris-o.” - Tatiana Țîbuleac
Cărți,multe cărți.
