Volumul 5 din seria Stelian Munteanu. Vântul sufla în rafale repezi și scurte. Câteva șuvițe de păr încărunțit și neobișnuit de lung pentru un personaj atât de vârstnic se zbat haotic. E dimineață și e liniște . E pustiu . Sirenele nu au fost necesare, doar ledurile colorate în albastru electric clipesc obsesiv. Un Volkswagen Passat alb cu inscripția POLITI . Toni se freacă la ochi cu gesturi nervoase și o pală de vânt nebun îi provoacă un frison rece. Mârâie înghițindu -și o înjurătură . Politi , adică polițiștii politicoși . Râde în sinea lui de propria-i glumă răsuflată . Pe străzi e lume puțin ă . A trebuit să ia un taxi. N-o să -l poată deconta . Asta să fie pierderea. A fost mai comod să nu mai caute cheile mașinii de serviciu prin toată casa . Risca să o trezească pe ea . Adormiseră târziu . După un vin românesc și gânduri despre viitoarea vacanță . Încă nefinalizate. Dezbaterile vor continuă la un alb vin. Mai avea o Francusa de Cotnari, adusă de acasă . Cartierul nu s-a trezit, se apropie Anul Nou și orașul e aproape amorțit . Undeva nu departe o cafenea cu ferestre înguste își deschide ușa cu un scârțâit lugubru. Apare un cap, un corp și un tânăr blond așază atent afară un suport colorat conțin ând oferta zilei: croasant și cafea fierbinte. Nu vede și prețul . E prea departe. În față lui, la câțiva metri buni, simte că nu vrea să se apropie mai mult - bătrânul nemișcat , cu capul aplecat spre dreapta , înghețat într -o poziție nefirească . E mort. De ceva vreme. Împușcat în inimă . O lovitură curată , un glonț de calibru mic. Sânge puțin . Mustăcește nedumerit și nemulțumit . Mârâie în barbă . Ciudat. Seamănă a execuție .
Cărți,multe cărți.
