Patimile doamnei ministru

Seria Stelian Munteanu, volumul 5 Vantul sufla in rafale repezi si scurte. Cateva suvite de par incaruntit si neobisnuit de lung pentru un personaj atat de varstnic se zbat haotic. E dimineata si e liniste. E pustiu. Sirenele nu au fost necesare, doar ledurile colorate in albastru electric clipesc obsesiv. Un Volkswagen Passat alb cu inscriptia POLITI. Toni se freaca la ochi cu gesturi nervoase si o pala de vant nebun ii provoaca un frison rece. Maraie inghitindu-si o injuratura. Politi, adica politistii politicosi. Rade in sinea lui de propria-i gluma rasuflata. Pe strazi e lume putina. A trebuit sa ia un taxi. N-o sa-l poata deconta. Asta sa fie pierderea. A fost mai comod sa nu mai caute cheile masinii de serviciu prin toata casa. Risca sa o trezeasca pe ea. Adormisera tarziu. Dupa un vin romanesc si ganduri despre viitoarea vacanta. Inca nefinalizate. Dezbaterile vor continua la un alb vin. Mai avea o Francusa de Cotnari, adusa de acasa. Cartierul nu s-a trezit, se apropie Anul Nou si orasul e aproape amortit. Undeva nu departe o cafenea cu ferestre inguste isi deschide usa cu un scartait lugubru. Apare un cap, un corp si un tanar blond asaza atent afara un suport colorat continand oferta zilei ? croasant si cafea fierbinte. Nu vede si pretul. E prea departe. In fata lui, la cativa metri buni ? simte ca nu vrea sa se apropie mai mult - batranul nemiscat, cu capul aplecat spre dreapta, inghetat intr-o pozitie nefireasca. E mort. De ceva vreme. Impuscat in inima. O lovitura curata, un glont de calibru mic? Sange putin. Mustaceste nedumerit si nemultumit. Maraie in barba. Ciudat? Seamana a executie.