„Aporia” este un concept moștenit din elină: ἡ ἀπορία, ας [he aporía, aș], tardiv: ἡ διαπορία, ας [he diaporía, aș], „negăsirea căii de a ieși dintr-o dificultate, obstacol, încurcătură, complicație, confuzie, jenă”, derivând din verbele ἀπορέω, ῶ, διαπορέω, ῶ [aporéō, ȭ, diaporéō, ȭ], „a ignora cum să traversezi o greutate, a se găsi în încurcătură, a ezită, a nu ști”, preluat de filozofie pentru a defini o dificultate în rezolvarea unei probleme, o contradicție insolubilă într-un raționament.