Garderoba de aripi e ca un cuprins continuu, fără introducere și fără încheiere. Fără teama de a reflecta cotidianul în esența lui cameleonică, deopotrivă suferință și zbor, necurăție și sfințire, pâclă irespirabilă și oxigenare mai mult decât plămânul poate cuprinde, actul po(i)etic se confundă cu ritualul de (pe)trecere. Vers după vers, aripă după aripă, scoase din garderoba mare cât lumea, în actul receptării, cititorul e transportat dinspre eveniment spre imanent la (re)vedere, într-un fel de agoră indefinit spațială. Ruben Bucoiu are abilitatea de a-l face pe cititor să stea cu toate simțurile ascuțite, să nu adoarmă trecând de la un verb la altul, de la un ochi la altul, să nu se simtă că într-o repetitivă legănare, ca într-un univers compensatoriu, ci mai degrabă ca actor cu normă întreagă la spectacolul vieții, poeziei, neființei și învierii. (Rodica Bogdan)
Cărți,multe cărți.
