„Autor de finețuri speculative în eseuri, Ioan F. Pop ne înfățișează în ipostaza d-sale lirică o umbră fidel-fantastă a acestora, „un trup străveziu, un trup de întuneric și lumină“. Nu e o poezie „de idei“, ci una de emoțională mărturie aidoma unei eliberări, asociind dureroasele contrarii într-o comuniune degajată. Embleme fragile ale unei ființe-limbaj. O paradoxală virtualitate a ceea ce se întâmplă deja în expresie.” – Gheorghe Grigurcu
Cărți,multe cărți.
