În acest volum somptuos, Julien Green (1900-1998), american născut la Paris, scrie despre ţara sa de origine: despre oraşul copacilor, Savannah; despre tinereţea petrecută la Universitatea din Virginia şi debutul său ca scriitor; despre camera în care a locuit Poe; despre singurătatea şi dragostea de mister a lui Nathaniel Hawthorne; despre mersul la cinema în anii '30; despre săptămânile dinainte de război şi despre soldaţii americani; despre ochii mari şi adânci ai lui Gertrude Stein... „Franţa şi America se află în situaţia unor buni prieteni care îşi scriu prea puţin. În împrejurările de faţă, cea care trebuie să scrie este Franţa: ea îi datorează Americii o scrisoare lungă, plină de amănunte, cum ne place să citim pe aici, pe la noi. Sigur, prietenia rezistă şi fără scrisoare, dar oare e acelaşi lucru?" „Stăteam nemişcat. Am auzit un zgomot de maşină, ca palpitaţiile unei inimi uriaşe, şi, cu faţa la perete, am început să ascult zgomotul în timp ce vasul ieşea din port. Ceva în mine măsura distanţa care se căsca între noi, din ce în ce mai mare, şi m-am gândit la tine, America mea."
Cărți,multe cărți.
