„Într-adevăr, ştirile ce ne veneau din Rusia erau din ce în ce mai îngrijorătoare. În a doua jumătate a lunii octombrie au sosit la laşi generalul Iancovescu și un corespondent al marii reviste săptămânale americane Saturday Evening Post", dl. Ellis, amândoi purtători de veşti rele. Generalul lancovescu fusese trimis la Petrograd în calitatea sa de ministru de Război, spre a lua contact cu autoritățile militare ruseşti şi spre a vedea dacă mai era ceva de sperat din partea armatei Rusiei revoluționare. Raportul pe care ni l-a făcut la Consiliul de Miniştri era cât se poate de pesimist. Din el rezulta lămurit că anarhia se întindea tot mai mult și că, atât Înaltul Comandament de la Moghilev, cât şi diferitele comandamente de unități erau incapabile să stăpânească procesul de dezagregare care cuprinsese întreaga armată rusească. La Petrograd haosul domnea pretutindeni. Îmi aduc aminte, între altele, de o foarte caracteristică convorbire pe care generalul Iancovescu o avusese cu colonelul Versovski care fusese la Periş ajuns acum tare și mare în Rusia revoluționară. Dl. Ellis a fost şi mai categoric. Spre deosebire de ceilalți corespondenți americani, de obicei tineri şi fără multă cultură, dl. Ellis era un om încărunțit, foarte cult, de un nivel cu mult superior mediei confraților lui. El străbătuse Rusia în lung şi în lat şi concluzia lui era că nefericitul Kerenski nu mai poate domina, că Rusia e în ajunul izbândei bolşevicilor, iar lui Brătianu i-a spus fără înconjur să nu ne mai facem nicio iluzie, dar absolut niciuna, că țara este incapabilă să mai continue războiul, că merge cu pași repezi spre pacea separată și că, prin urmare, să ne facem toate socotelile pe baza acestei eventualități, care a ajuns să fie o chestie de zile.”
Cărți,multe cărți.
