Prima regină a României moderne, Elisabeta, a fost o demnă purtătoare de coroană sub a cărei înfățișare austeră se ascundea, de fapt, un suflet de poet. De altfel, istoria o va reține mai degrabă sub pseudonimul său literar decât sub augusta titulatură princiară! Dar, dincolo de preocupările pentru peniță și acuarele, în inima reginei a fost întotdeauna o mare tristețe. Și-a pierdut unicul copil, o fetiță, răpusă timpuriu de una dintre bolile copilăriei, pentru care în acea vreme nu exista leac. S-a atașat apoi de Elena Văcărescu, dar s-a văzut deposedată brutal și de fiica ei adoptivă, pe care Guvernul și regele au izgonit-o din țară pe considerente dinastice și constituționale. Nepotul lui Carol, Principele Moștenitor Ferdinand, s-a îndrăgostit de fată, însă legea țării nu-i permitea să o ia de nevastă. Situația a condus la o mare răceală și, apoi, la o înstrăinare de propriul ei soț, după care a urmat chiar un exil neoficial. Împăcarea cu sine și cu soțul ei a venit în cele din urmă, atunci când bătrânețea nu-i mai putea fi senină din cauza contextului internațional întunecat, grevat de norii amenințători ai războiului care se apropia inexorabil… Personaj atipic pentru peisajul dinastic european al epocii sale, Regina Elisabeta a făcut de toate, inclusiv reclame pentru o mașină de scris și o marcă de țigarete, ceea ce reamintește, peste timp, două dintre marile ei pasiuni: literatura și… fumatul!
Cărți,multe cărți.
