Bucureștii vechi și noi

Dan-Silviu Boerescu încalță pantofii marelui Constantin Bacalbașa și străbate la pas Bucureștii până i se tocesc pingelele, dând viață un volum care poate fi considerat, fără teama de a greși sau exagera, urmașul legitim al Bucureștilor de altădată.   Rod al unei documentări temeinice, această carte strânge poveștile mai mult sau mai puțin știute – dar întotdeauna fascinante – ale Capitalei și le condimentează cu ilustrații inedite, rezultatul fiind nu doar o amplă istorie a unui oraș cuprins în permanența de frenezia transformării, ci și o oda închinată de autor urbei natale. «„București, București,/ Cât de drag îmi ești…“ cânta cândva Gică Petrescu și cine știe de câte ori nu voi fi fredonat și eu – mai mult sau mai puțin autoironic – acest refren. București este orașul meu, locul în care m-am născut și în care am revenit întotdeauna. Dincolo de orice, mă fascinează în continuare cu piețele sale multicolore și cu locuințele pitorești, cu scenele teatrelor unde i-am văzut în copilărie pe Caragiu, pe Dem, pe Cotescu sau pe Ștefan Iordache, cu parcurile și grădinile sale tulburător înflorite, cu pisicile șmechere din Obor și câinii răsfățați de stăpânii lor în Parcul IOR, cu vechile stadioane – precum „23 August”, unde am văzut cuplajul de poveste din 1985 (Steaua – Rapid și Dinamo – Sportul Studențesc), la care au venit peste 100 000 de oameni care stăteau inclusiv pe gazon, de nu se mai puteau bate cornerele…» Autorul