„De remarcat la Florian Roatiș, atât anvergura vastă a lecturilor sale, de la filosofie, psihologie, sociologie la mitologie și istoria ideilor, cât, mai ales, ambitusul critic al discursului său. Fie că tratează aspecte ale polemicilor, unele prea puțin cunoscute de cititorul de azi (precum polemica Vulcănescu- Steinhardt sau Blaga-Rădulescu-Motru), ori chiar avansează în atitudine polemică de idei cu contemporani (Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, H.-R. Patapievici, Marta Petreu), fie recitește, în grila filosofică suplă și elegantă (Steinhardt, Băncilă, Blaga), ori poposește în zona epistolarului și documentarului (corespondențe, istorii ale logicii, dicționare de profil), discursul său se caracterizează prin rigoare, suflu argumentativ și o stilistică retorică adecvată la obiect. Un raționalism cartezian, dublat pe alocuri de debuseuri spre eseul filosofic, organizează structural studiul pe paliere precise de abordare. Autorul este un cititor implicat în propriul discurs, temperează euforiile impresioniste pentru a induce siguranță, acuratețe și discernământ valoric în aprecieri. Poate de aceea, o autocenzură supravegheată, pe care și-o impune pentru a putea rosti adevăruri, devine și un instrument eficace de a angaja polemica ideilor. Corectivă și aplicată, propunând mai degrabă un dialog de idei, decât o luptă de principii, polemica lui Florian Roatiș nu demolează, ci, atent rotitoare, atrage în cursa ideilor parteneri de forțe intelectuale egale. În același mod, știe să se retragă sau să închidă polemica, atunci când ea părăsește obiectul și divaghează pe alte câmpuri străine ipotezei din punctul de pornire.” - Cornel Munteanu
Cărți,multe cărți.
