Experiențele depresiei

Psihologia depresiei este una dintre marile provocări ale psihologiei și psihiatriei. În volumul de față, Sidney J. Blatt rezumă și integrează aproape 30 de ani de cercetare a depresiei, explorând natura depresiei și experiențele de viață care duc la apariția ei. Contribuția semnificativă a autorului la înțelegerea naturii depresiei constă în identificarea a doua tipuri de depresie care, în pofida unor simptome comune, au surse diferite. Depresia anaclitică, asociată cu sentimentul de a nu fi iubit și luat în seamă, apare din sentimente de singurătate și abandon. Depresia introiectivă, asociată nemulțumirii de propria persoană, apare din sentimentul de eșec și de lipsă de valoare. Recunoașterea diferenței dintre aceste două experiențe depresive fundamental diferite a deschis noi direcții de cercetare, dezvoltarea unor intrumente de psihodiagnostic și formularea unor abordări ale procesului psihoterapeutic specifice fiecărui tip de depresie. „Sentimentele primare în depresia anaclitică sunt neputința, slăbiciunea, epuizarea și senzația individului că nu e iubit. Dorințe intense de a fi alinat și îngrijit, ajutat, hrănit și protejat sunt exprimate prin solicitări de iubire, sentimente de foame, dorințe orale, dificultatea de a tolera amânarea și căutarea disperată de surse alternative de gratificare și sentimente de satisfacție și liniște. Predomină frica de fi abandonat și sentimentul de neputință în privința capacității de găsire a gratificării și confortului. Ceilalți oameni sunt valorizați doar pentru capacitatea lor de a oferi gratificare imediată. Starea de bine derivă din primirea constantă de iubire și reasigurări. Dacă un obiect nu este capabil să ofere aceste lucruri, apar sentimente de a nu fi iubit și de a fi neputincios. Cu susținere și gratificare a nevoilor se ajunge la un sentiment temporar de confort, dar satisfacția și gratificarea sunt resimțite ca provenind exclusiv de la obiect și nu se structurează niciun sentiment interior de a fi fost iubit sau de a simți că merită să fie iubit.” Sidney J. Blatt „Sentimentele și preocuparea de teme legate de vinovăție, ispășire și iertare apar în contextul depresiei introiective mai târzii din punctul de vedere al dezvoltării, care implică îngrijorarea pentru a nu fi demn, de a nu merita iubire, și nu de a fi neiubit, de a fi vinovat și de a nu reuși să se ridice la înălțimea așteptărilor și standardelor. Idealuri excesiv de înalte, un Supraeu deosebit de sever, un simț moral accentuat și implicarea intensă care duc la o autoevaluare constantă sunt exprimări primare ale depresiei. Vinovăția este urmarea ispitelor și gândurilor transgresive și a sentimentului persoanei că nu se ridică la înălțimea așteptărilor și standardelor, drept pentru care va fi dezaprobată și criticată. Solicitări puternice de perfecțiune; tendința de asumare a vinovăției și responsabilității; și sentimente de incapacitate în privința obținerii aprobării, acceptării și recunoașterii, toate contribuie la dezvoltarea depresiei. Standarde extreme, supraestimate, adesea atribuite unor figuri din exterior, și preocupări constante și intense legate de dezaprobare și pedeapsă duc la sentimente ambivalente și ostile față de obiect. Individul se străduiește să compenseze pentru sentimentele de eșec depunând toate eforturile pentru a câștiga aprobare și recunoaștere, dar în general satisfacția nu este de durată. Este importantă prezența unei alte persoane nu atât pentru gratificarea nevoilor, cât pentru a oferi aprobare și acceptare.” Sidney J. Blatt