„„Compendiul” e cu totul altceva decât „un instrument de lucru”: trebuie citit pentru el însuși. Dacă „Istoria” mare este un adevărat roman, […] „Compendiul” ne apare ca o scriere cu mult mai pură. Epicul s-a simplificat și s-a concentrat. Personajele aproape nu se văd pe scenă: autorul a păstrat numai replicile memorabile, după care le recunoaștem. Ascultăm dialogul muzical al unor instrumente nevăzute.” Nicolae Manolescu Așadar avem în față un volum concentrat și dens, o „schiță” a literaturii române, o distilare a ei până la esență, care urma marelui „roman” al Istoriei din 1941. Desigur, Compendiul nu va înlocui niciodată Istoria – autorul sublinia că e vorba de două lucrări distincte –, însă, contemplat într-o scriere sintetică și chiar eliptică, răsare magnifică în toată splendoarea ei chiar schema arhitecturală a literaturii române. E ca și cum, după ce a construit domul, Călinescu oferă și desenul după care l-a conceput. Referințe critice din Adrian Marino, Șerban Cioculescu, Adrian Rogoz, I. Negoițescu, Al. Piru, Pompiliu Constantinescu, Nicolae Manolescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Lucian Raicu.
Cărți,multe cărți.
