Bietul loanide surprinde prin structura lui modernă, armonioasă, sinteza - unică în dezvoltarea romanului românesc - a trei elemente românești: metoda lui Balzac, tehnica narativă proustiană și dialogia modernă. Toate se împletesc într-o proporție absolută și peste toate se așterne personalitatea unificatoare călinesciană atât de adânc încât Bietul loanide aduce în lumea operei de artă perfecțiunea sferei. Romanul este opera unui moralist, care construiește caractere în maniera lui La Bruyere, dar cu tehnica modernă. Lumea imaginată e pusă în toate situațiile posibile, privită prin ipostaze comice sau tragice, scăldată în umbre și lumini cu scopul, nedeclarat, de a-i studia umanitatea. Cu Bietul loanide pătrunde, pentru prima dată în literatura noastră, intelectualitatea romană în ansamblu, ca grupare și categorie socială.
Cărți,multe cărți.
