Secrete amare Cei doi îndrăgostiţi intrară în mare şi porniră către sud. Din când în când, Alex o săruta, însă Nona îi răspundea fără vlagă. Alcoolul începuse să-şi facă efectul şi nu numai el. Amintirile trezite de vederea lui Cepoi în piscină erau încă vii şi-i creau un disconfort psihic de neînţeles chiar şi pentru ea. Când se apropiară de Neptun, Nona îl întrebă pe Alex: - Eşti sigur că nu vrei să afli nimic din trecutul meu? - Nu, ce te-a apucat? - Probabil, o dorinţă de spovedanie, râse ea forţat. - Nu sunt popă, să ascult spovedaniile femeilor frumoase. Cam toate au câte ceva de spus. - Inclusiv eu? - Nu te-am întâlnit în grădiniţă, nici în liceu. - Şi? - Probabil, ai avut o viaţă de femeie normală. Un pic mai zbuciumată poate, din cauza celebiităţii. - Mulţi bărbaţi vânează femei celebre, nu'? - Eu nu te iubesc pentru celebritate, ci pentru sufletul tău minunat.
Cărți,multe cărți.
