Ruleta sortii

Andrei infrunta de unul singur examenul de admitere la facultatea de jurnalistica, deoarece Lucia plecase intr-o excursie prin Europa, cu parintii. Deja ii simtea lipsa si dorul il incerca cum nu crezuse ca se va putea vreodata. Baiatul se prezinta la examene calm, convins ca va reusi printre primii. Tocise cu sarg materia de admitere si se autosugestionase puternic, cu o formula verificata in alte ocazii: Voi reusi cu siguranta, am si reusit deja. Minunea se produse, isi citi numele pe locul trei, dar victoria nu avea gustul miraculos ca atunci cand o impartea cu iubita. Merse linistit la redactie si-l informa pe Panduru ca era deja student. Redactorul-sef il invita in fata lui si ii oferi o cafea, ca un soi de premiu pentru succes. - Imi place cum evoluezi, baiete, il asigura seful. - Mie imi place foarte mult ce fac. - Se cunoaste. Aproape ca nu am de ce baga pixul in stirile tale. Ma gandesc sa te scot la inaintare. - Ce sa fac? - Interviuri cu oamenii de succes. - Mi-ar placea, insa multi indivizi de succes sunt escroci. - Noi evitam cat putem milionarii de carton. - Nu intotdeauna? - Depinde de ce hotaraste Geambasu. - Patronul mai inchide ochii? se mira adolescentul. - Cand treburile nu sunt grave si avem nevoie de reclama lor. - Inteleg. Ne adaptam la societatea de consum. - Exact. Nu traim intr-o societate perfecta si nu suntem justitiari fanatici. Reparam ce se poate, pe ici, pe colo. - Mai omitem anumite informatii, nu? - Trecem cu vederea ce se poate trece, sa evitam scandaluri paguboase. - Am inteles bine ce trebuie sa fac. - Ti-as da un caz, dar mi-e teama ca-l rasolesti. - Nu fac prostii, domnule Panduru... Cuprins: O noapte de aprilie Parfum de iubire Visuri indraznete Ruleta destinului Incercari cumplite O noua viata Visuri spulberate Inima franta Dupa zece ani