Oamenilor le rămâne de făcut un singur lucru: să se străduiască să fie cu adevărat ființe umane „Într-o lume distopică, mecanizată până la refuz, oamenilor le rămâne de făcut un singur lucru: să se străduiască să fie cu adevărat ființe umane.” Acţiunea din Pianul mecanic are loc în viitor, cândva după încheierea celui de-Al Treilea Război Mondial, când – în numele eficienţei –, oamenii, fascinaţi de tehnologie, inventează din ce în ce mai multe automate care să le preia aproape toate sarcinile. Dar Paul Proteus, un tânăr inginer, încearcă să se împotrivească sistemului, tânjind după lumea simplă dinaintea supertehnologizării. Comparat adesea cu Minunata lume nouă de Huxley şi cu Noi de Zamiatin, Pianul mecanic se distinge prin ironia şi umorul subtil caracteristice lui Vonnegut, care satirizează aici America anilor ′50, trăgând un semnal de alarmă în faţa tendinţei societăţii de a robotiza totul în detrimentul fiinţei umane. „Nu sta cu un picior în slujba pe care o ai şi cu celălalt în visurile tale. Ori îţi dai demisia imediat, ori te consolezi cu viaţa asta. E o ispită prea mare pentru soartă să te frângă înainte de a te hotărî ce cale alegi.“
Cărți,multe cărți.
