Avea ceva ciudat în simbolistica miniaturală religioasă și masonică ce-i acoperea ambele fețe. “Pecetar” așa-l numeau țăranii. “Pecetar”, se pomeni rostind cuvântul cu voce tare. Cum nu-i trecuse prin minte până acum? Pecetea se pune întotdeauna pentru a confirma autenticitatea unui lucru sau pentru a ascunde un secret. Îi reveneau în minte cuvintele biblice despre taină. “Iar tu, Daniele, ține ascunse cuvintele și pecetluiește cartea până la sfârșitul vremii”, așa spunea prorocul în Cartea lui Daniel din Vechiul Testament, iar în Apocalipsa după Ioan, parcă era o continuare firească: “cine este vrednic să deschidă cartea și să desfacă pecețile ei?”. Fără îndoială, pristornicul ascunde ceva, e pecetea peste un secret care nu trebuie cunoscut.
Cărți,multe cărți.
