Ann, Tocmai am terminat de citit manuscrisul tău. Aici dimineața a plouat, Korzeniowski încă mai răsună prin cameră, laptopul încă are deschise paginile tale. Ce pot spune? Aproape 100 de pagini în care mi-am amintit de “elegiile” de început ale lui Ionesco, de jurnalul lui Jann Arden – așa cum l-am citit în avionul care mă aducea de la Londra acasă, de oamenii pe care am încercat toată viața să-i evit și să-i iubesc… Un volum despre cît de frumos se poate muri, un volum mov, inegal, așa cum suntem toți, scris șoptit, printre pleoape. Ca scafandrul. Și fluturele.
Cărți,multe cărți.
