"Nervii" lui Laurențiu-Ciprian Tudor sunt simpatici pentru că iau foc din toate părțile . Poezia lui devine un jurnal inspirat de toate sectoarele vieții .Când simbolist exasperat de târgul de provincie și cătușele vieții de familie , când ironist al bizareriilor comuniste , când trubadur al frumuseții , poetul e viu și aproape.Om inteligent , el nu lasă nervii să-l facă de râs , dar nici nu-i mușamalizează că un academician scorțos.Fiecare poem e o mini-poveste sau o constatare energică .Cum se poate deduce , Tudor nu erupe fericiri și nici jelanii , dar își înstruna atât de deștept întristările , încât textele lui devin , paradoxal , ironice.iar dacă nu ai scăpat nervii în criză , ai mânuit frustrările în luciditate captivanta. ( Felix Nicolau )
Cărți,multe cărți.
