"...Ceea ce propune această încercare de jam session poetic este a da naştere unei lumi împreună, unde poetul să îşi sfârşească exilul (sau să-l înceapă). Dar, dincolo de această întâlnire cu Celălalt, ce reuşeşte Chris Tanasescu să realizeze prin proiectul său este o reinterpretare şi actualizare a mai vechiului concept de Gesamtkunstwerk, înlocuind „apusul” concept de operă (creaţie a unui autor unic) cu cel de dispozitiv informaţional, unde diferiţi autori devin membrii aceleiaşi comunităţi imaginare: „Ideea e însă nu doar să furi/ înregistrări, sau doar să plagiezi/ ci chiar să creezi dispozitive infor/ matice (că doar nu inforener/ getice) genetice”. Cu alte cuvinte, nu numai o paradă a formelor şi artelor, ci una a spiritelor care le creează. În acest sens trebuie privit şi înţeles termenul de „graf”, care împrumută de la cel derridean fascinaţia pentru conexiuni nelimitate şi proliferare textuală, dar îl și depăşeşte prin relaţiile extratextuale pe care le dezvoltă şi le presupune tehnica de construcţie a unei creaţii de acest tip (vezi şi scrisoarea către Alec, cât şi discuţia dintre cei doi). Apariţia unei astfel de cărţi este un moment important atât pentru literatura română, cât şi pentru artă, în general. Să nu uităm că ea nu s-a născut pe un teren gol (amintim aici de Sonia Larian, cu Bietele corpuri, carte pe nedrept marginalizată) şi marchează un alt mod de a recepta şi de a analiza creaţia artistică.
Cărți,multe cărți.
