Deși se află la debut, Cosmin Dodoc ne livrează o poezie matură, complicată, care surprinde integral stările autorului. Volumul este despre tot; în el găsim “și caii bălțați și stările de vomă și anii ăștia pe care timpul ni-i aruncă în van”. Poetul stăpânește arta nuanțării, reușind să scoată din fiecare trăire maximul pe care-l are de oferit. Dacă la Heraclit nu te puteai scălda de două ori în apa aceluiași râu, în poezia lui Cosmin Dodoc nu te poți scufunda de două ori în același sentiment. Autorul știe să ia pulsul sensibilității poetice actuale. Cu toate astea, scrisul lui nu seamănă cu al colegilor de generație; el scrie pentru a se înfățișa cititorului, pentru a transmite, pentru a și-l apropia pe acesta. Autoportret gol-pușcă (poeme despre ciute nebune) este una dintre cele mai sincere cărți apărute recent. (Cristina Nemerovschi)
Cărți,multe cărți.
