„Ce ai putea să-i spui celui care te-a deportat pe tine sau pe cei dragi ție într-un lagăr al morții? Aceste petiții zdrobitoare, sfâșietoare ilustrează varietatea felurilor în care evreii români i-au implorat pe oficialii statului să-i salveze de Holocaust. Petiționarii demonstrează că au înțeles valorile promovate de stat și le folosesc ca argumente pentru eliberare. Aproape de fiecare dată, oficialii statului au răspuns cu obstinație birocratică, amânând soluționarea petițiilor, impunând cereri imposibile sau refuzând pur și simplu să dea curs unor rugăminți aparent destul de rezonabile. Această colecție extinsă de documente oferă informații rare despre natura Holocaustului din România atât pentru specialiști, cât și pentru cititorii interesați.” (Roland Clark, Universitatea din Liverpool) „Din perspectiva geopoliticii europene sau pentru politica internă a României, până în august 1941 Transnistria era o regiune necunoscută. În urma acordului semnat între Germania și România, după începerea invaziei în URSS, România a primit spre administrare teritoriul cuprins între Nistru și Bug. Acest spațiu ucrainean devenea Guvernământul Transnistriei, cu capitala la Odessa. Astăzi, la 80 de ani de la declanșarea războiului spre Est, Transnistria a rămas în istoriografie ca terenul morții pentru evreii din România, incluzând aici și Basarabia și Bucovina de Nord.” (Alexandru Florian, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”)
Cărți,multe cărți.
