„În Potopul se simte respiraţia uriaşă a secolelor trecute. Romanul este un impresionant tablou poetic, un epos în genul lui Ariosto. De aici asemănarea cu marile pînze istorice ale lui Jan Matejko. Sienkiewicz nu descrie şi nu reface generaţiile apuse, ci le creează cu o intuiţie genială. Bogusław Radziwiłł, Kmicic, Wołodyjowski […] sînt personaje alcătuite genial, ficţiuni literare perfect viabile în contextul epocii, care captează atenţia şi înalţă sufletul asemenea creaţiilor lui Victor Hugo. Astfel de tipuri sînt create numai de un mare poet; ele nu pot fi realizate de un romancier care respectă întocmai reţetele artei şi sfaturile istoriei. Potopul este marea epopee a trecutului nostru, care exprimă conţinutul dintotdeauna al existenţei noastre politice, este expresia spiritului naţional nu într-o epocă anume, ci în întreaga lui devenire de-a lungul istoriei.” (Stefan Żeromski) „Romanele realizate de Sienkiewicz pe teme istorice reprezintă tot atîtea ferestre deschise larg spre un trecut imemorabil, cu parfumuri indicibile totdeauna scumpe contemporanilor, care se îndreaptă spre el cu respect şi nostalgie pioasă, verificîndu-se retrospectiv şi căutîndu-şi îndreptăţite similitudini cu ipostazele prestigioase ale înaintaşilor, care să le ateste continuitatea de-a lungul veacurilor. Eroii tripticului Prin foc şi sabie, Potopul şi Pan Wołodyjowski […], chiar şi aceia plăsmuiţi de o ficţiune înclinată spre colosalul gesticular de factură romantică, au rădăcini temeinic înfipte în vremurile de slavă ale Poloniei medievale. Este ceea ce explică, în parte, preţuirea uriaşă de care se bucură operele scriitorului polonez în ţară şi peste hotarele ei.” (Stan Velea)
Cărți,multe cărți.
