Henryk Sienkiewicz este considerat unul dintre cei mai mari prozatorii ai lumii, fiind tradus în numeroase limbi, în tiraje semnificative. Un mare rol în lansarea operei sale l-a constituit și acordarea, în anul 1905, a Premiului Nobel pentru romanul Quo vadis. În România, Sienkiewicz a început să fie tradus mai întâi prin intermediul limbilor franceză și germană în perioada interbelică și publicat în diferite reviste literare sau în volum. Aceste traduceri, așa cum afirmă unul dintre cei mai competenţi cunoscători ai operei sale, Stan Velea, nu se remarcă printr-o calitate deosebită. Abia după al Doilea Război Mondial, o dată cu apariţia primilor ablovenţi ai secţiei de filologie polonă, numărul și calitatea traducerilor au crescut. Traducerea Scrisorilor din America, volum extrem de important și de incitant în ansamblul scrierilor prozatorului polonez, completează imaginea acestuia în spaţiul românesc, scoţând la lumină observaţii și informaţii care, în pofida trecerii a peste un secol de la apariţia lor, nu și-au pierdut din actualitate. Scrisorile se remarcă prin spiritul de fin observator și prin sensibilitatea acută a autorului faţă de nedreptăţile sociale, prezente pe continentul american. În mare măsură, scrisorile demontează în această privinţă mitul american, atât de profund ancorat în conștiinţa europeană, sinonim cu bunăstarea și împlinirea viselor. Este meritul domnului Bogdan Polipciuc, președintele Casei Polone din București, de a pune la dispoziţia cititorilor de la noi acest volum valoros. (Constantin Geambaşu)
Cărți,multe cărți.
