Kim Jiyeong, născută în 1982

Apărut în toamna lui 2016, romanul  Kim Jiyeong, născută în 1982 a fost dublu premiat în Coreea, obținând în 2017 Premiul „Scriitori de azi” și fiind votat „Cartea anului” de rețelele de librării. Întâmpinat cu entuziasm de critică și lăudat de staruri K-pop, bestseller în Coreea (unde a declanșat o dezbatere la nivelul întregii societăți), S.U.A. și Japonia, cu vânzări internaționale de peste 1,8 milioane de exemplare, a devenit o carte-cult. În 2020, romanul a fost nominalizat, în S.U.A., la National Book Award for Translated Literature, iar în Franța, la Prix Émile-Guimet de littérature asiatique. Este tradus în peste 20 de țări. A fost ecranizat în 2019, filmul fiind la rândul lui un succes de  box office.    Kim Jiyeong are 33 de ani și o viață normală, un soț iubitor și o fetiță adorabilă. Locuiește într-un apartament modern, într-un cartier rezidențial nou din Seul. S-a născut într-o epocă în care fetele dobândiseră dreptul să meargă la școală, la facultate, să aibă o carieră. Ar trebui să fie fericită. Și totuși, într-o bună zi, tânăra începe să se poarte ciudat. La început, soțul crede că glumește imitându-și mama sau fostele colege de facultate. Dar în curând Jiyeong ajunge la psihiatru, iar răceala clinică a consemnării specialistului ne dezvăluie o dramă care nu este doar personală. Ca atâtea alte fete, Kim Jiyeong nu ar fi trebuit să se nască. Pentru că era fată, și-a dezamăgit părinții în clipa când a venit pe lume. Pentru că era fată, la școală și la facultate a fost tratată altfel decât colegii săi, exact cum i s-a întâmplat după absolvire, când și-a găsit o slujbă. Mai târziu și-a asumat rolul de mamă și s-a dedicat copilului, sacrificându-și cariera. Și atunci, să fie „nebunia” lui Kim Jiyeong o exprimare exacerbată a ceea ce simt toate celelalte femei?   „Mă gândesc mereu că Jiyeong trebuie să existe pe undeva. Probabil pentru că seamănă extrem de mult cu prietenele mele, cu colegele mai în vârstă sau mai tinere și, într‑o bună măsură, și cu mine. Pe tot parcursul cărții am zugrăvit‑o pe Jiyeong frustrată și nemulțumită, dar n‑am avut încotro, căci știu sigur că așa a crescut și așa a trăit. Poate că și eu am fost la fel.” —  CHO NAM-JOO