Cismigiu Et Comp.

Un roman cu subiect fermecator, in care adolescenta este prezentata ca o dimensiune unica a existentei umane, ca o perioada din viata fascinanta, traita cu exuberanta, simplitate si intr-un ritm tumultuos. Cartea Cismigiu et Comp. este de o certa actualitate si astazi, caci tipologia adolescentului, a liceanului, este aceeasi dintotdeauna, indiferent de epoca. Intamplarile captivante din viata liceenilor "lazaristi", povestite de Grigore Bajenaru cu umor, cu o verva debordanta, dar si cu tresariri nostalgice, insufla bucuria lecturii si a regasirii intr-o varsta minunata orcarui cititor. Iata o carte pe care o citeste cu placere oricine, la orice varsta! Fragment din cartea "Cismigiu Et Comp." Grigore Bajenaru "A intrat in clasa abatut sa cu ochii scaldati in lacrimi. De obicei, cum se suia pe catedra, se si aseza pe scaun, pentru ca drumul pe scari, de la Cancelarie pana la clasa, il obosea nespus de mult. De data asta, insa, a ramas in picioare, facandu-ne semn sa ne asezam. Vazandu-i ochii inlacrimati, ne-am gandit ca i s-a intamplat vreo nenorocire in familie. Dar era cu totul altceva. A tacut cateva clipe, miscandu-si buzele si parand ca vrea sa-si aleaga cuvintele. Apoi a rostit incet, ca si cand ne-ar fi impartasit o mare taina: - Baieti... am sa va dau o veste nespus de trista... Marele nostru poet Alexandru Vlahuta nu mai este in viata! Un freamat se ridica din banci. Vlahuta era pentru noi, elevii, unul dintre cei mai mari poeti pe care-i cunosteam. Il iubeam cu totii si era prietenul nostru inca din clasele primare, cand ii invatam poeziile pe dinafara. Toti rezumaseram in caietele de „compunere" povestirile din chinuita copilarie a micului mester zugrav iconar Grigorescu... sau minunatele descrieri din „Romania pitoreasca" si toti ne amintiram cu surasul pe buze intamplarile pline de haz din viata istetului scolar-negustor Mogaldea. Cum?! Era cu putinta oare ca acest iubit poet sa moara? Nu ne venea sa credem. - Sa nu uitati, copii, vorbi mai departe nea Tomita: Vlahuta a fost prieten si a vietuit ani si ani alaturi de cei mai de seama scriitori romani... L-a cunoscut indeaproape pe Eminescu, iar Delavrancea si Caragiale au fost nedespartitii lui prieteni. A tacut cateva clipe, apoi a adaugat: - M-am gandit ca ar fi frumos din partea clasei noastre sa trimitem o coroana de flori la inmormantarea marelui poet. Cine doreste si poate, il rog sa contribuie. Eu va multumesc dinainte si ma inscriu cel dintai pe lista..."