Lacrimile tale, ploaia mea

Volumul Lacrimile tale, ploaia mea. Dialoguri. Prezenţa lui Arnošt Lustig de Eva Lustigová cuprinde dialogurile spontane, fermecătoare, pline de miez şi umor pe care ziarista şi regizoarea Eva Lustigová le-a purtat cu ilustrul său tată, scriitorul ceh Arnošt Lustig în anii 2006-2007. Cartea conţine numeroase citate din romanele lui Arnošt Lustig, precum şi mărturii ale unor prieteni celebri, ca de pildă Václav Havel, Miloš Forman, Jiří Menzel. Eva Lustigová (n. în 1956 la Praga) a trăit în Cehoslovacia împreună cu tatăl ei Arnošt Lustig, cu mama Věra Lustigová şi cu fratele mai mare Josef până la invazia trupelor Pactului de la Varşovia în august 1968. Şi-a petrecut anii tinereţii în ţări de pe trei continente. De peste 20 de ani trăieşte în Elveţia şi lucrează ca manager al unei organizaţii internaţionale cu sediul la Geneva. Are un master în comerţ exterior acordat de Universitatea George Washington din Washington şi este licenţiată în antropologie culturală la aceeaşi universitate. În timpul liber revine la rădăcinile sale şi desfăşoară o intensă activitate culturală. A debutat ca regizor cu filmul Lacrimile tale, ploaia mea, după un scenariu propriu, care a fost prezentat în premieră la Festivalul Internaţional de Film de la Karlovy Vary în 2012. Ulterior, filmul a făcut parte din programul festivalurilor de film de la Plzen, Praga, Bratislava, Kladno, Varşovia, Drezda, Nisa, Rio de Janeiro. În anul 2011 a publicat volumul Povestiri. Culegere de texte ale tatălui şi fiicei. În Republica Cehă călătoreşte des şi cu plăcere. Împreună cu soţul ei Vijay Srinivasan are doi băieţi, Vias Negev şi Svět Sinai. Arnošt Lustig (21.12.1926, Praga – 26.2.2011, Praga) face parte dintre scriitorii cehi cunoscuţi în întreaga lume, creaţia sa literară incluzând peste 20 de cărţi traduse în 26 de limbi. Stilul său literar rafinat se bazează pe o experienţă de viaţă neobişnuit de bogată şi pe un destin care fără exagerare ar umple mai multe vieţi. La vârsta de 15 ani a fost internat în ghetoul de la Terezín, iar mai târziu a fost strămutat în lagărele de concentrare de la Auschwitz şi Buchenwald. În aprilie 1945 a reuşit să fugă dintr-un tren al morţii care mergea la Dachau şi s-a ascuns la Praga, unde a participat la insurecţia din mai 1945. După război, a urmat Şcoala de Studii Politice şi Sociale, lucrând concomitent ca jurnalist; în anul 1948 a luat parte la primul conflict arabo-israelian în calitate de corespondent. În perioada proceselor politice din anii 1950 a fost anchetat de Securitatea de stat, fiind suspectat că ar fi acordat ajutor refugiaţilor din Israel. Din 1958 a fost şeful rubricii culturale a publicaţiei săptămânale Mladý Svět, iar din 1960, scenarist al studiourilor de film Barrandov. Filmele turnate după scenariile scrise de el, ca de pildă Rugă pentru Kateřina Horovitzová, Transport din rai, Diamantele nopţii şi Dita Saxová i-au adus faimă în întreaga lume. După invazia trupelor sovietice din august 1968, a emigrat în Statele Unite ale Americii, trecând prin şi stabilindu-se provizoriu în Italia, Israel şi Iugoslavia. În SUA a rămas peste 20 de ani şi a ţinut cursuri de literatură şi film la diferite universităţi americane. În 2003 s-a întors defintiv la Praga, unde s-a stins din viaţă. De-a lungul timpului i-au fost acordate numeroase premii: Premiul Festivalului de Film de la Locarno, Premiul Festivalului de Film de la Monte Carlo, Premiul B´nai B´rith, National Jewish Book Award, Premiul Emmy, Publishers Weekly Award, Premiul literar internaţional Franz Kafka, nominalizare la Man Booker International Prize.În anul 2012 a fost creat Premiul Arnošt Lustig pentru curaj, omenie şi adevăr, care va fi acordat în fiecare an personalităţii care va întruni valorile pe care le-a personificat Arnošt Lustig.