Un "portret" al unuia dintre "marii necunoscuti ai culturii romane", Mircea Popescu, cel caruia, scria Monica Lovinescu, ar trebui sa i se dedice "capitole si carti", iar Mircea Eliade spera ca, peste timp, "prietenii vor avea grija sa adune intr-un volum macar o parte din aceste studii si articole, caci nu sunt multi italienizanti si comparatisti de statura lui."