Cartea lui Ion Zubaşcu propune, înainte de toate, o experienţă de limbaj cu totul aparte, poetul având curajul sinucigaş de a introduce în poem termeni medico-farmaceutici care, aparent, nu au nimic de a face cu poezia. Apoi, este vorba de un poet care înţelege poezia ca pe o artă totală.
Cărți,multe cărți.
