Maximilian Opaiţ (Max, cum îl apelam noi, colegii de facultate) şi-a adjudecat încă din studenţie un citat din Victor Hugo: „Viaţa este o virtute păcătoasă, dar şi o glumă serioasă, de aceea, de multe ori, trebuie să apelezi la această armă fină numită UMOR, pentru a te apăra de tristeţi şi rutină”. Posesorul unui umor specific vrâncenilor hâtri (Max s-a născut la Focşani, a copilărit aici şi a terminat liceul tot aici) s-a gândit să şi-l exerseze în epigramă. Multe din creaţiile sale nu au ajuns la nivelul exigenţelor cerute de marii epigramişti, dar pot fi trecute în categoria unor catrene impregnate cu un lirism specific firilor gânditoare născute în Vrancea: „Am adunat atâţia ani idei / Şi am rătăcit prin ele cuvântul! / Ascuns în noapte, uneori, de-ai mei, / Eu am călcat cu tălpile pământul.” (Mărturisire). Mircea Cărtărescu spunea cândva că „cine a scris măcar un singur poem bun vreodată este poet şi asta nu i-o poate lua nimeni niciodată”.
Cărți,multe cărți.
