„Nicolae Velea este un ironist cu o remarcabilă capacitate de invenţie verbală, unul dintre cei mai fini pe care i-a produs proza românească dupa 1960. Punctul lui de plecare este, prin placerea spectacolului verbal, Marin Preda din O adunare liniştită, dar şi Creanga prin şiretenia limbajului şi gustul pentru personajele dugoase, sucite, în genul lui Dănilă Prepeleac. Un spirit folclorizant şi un Creangă al Argşului, N. Velea nu aspiră totuşi să fie.
Cărți,multe cărți.
