Nina Berberova (1901‑1993) a scris o viață întreagă (ficțiune, dar și eseuri și memorii) despre viața rușilor din diaspora după 1917. A emigrat din Rusia în 1922, mai întâi în Franța, unde a locuit mai bine de două decenii, publicând literatură, eseuri și cronici în presă, apoi în SUA (unde a predat la universitățile Yale și Princeton). Succesul internațional al cărților sale a căpătat amploare după prăbușirea comunismului. Sankt Petersburg și Parisul sunt decorul acestor trei romane ale Ninei Berberova în care se împletesc povești ale unor personaje prinse în vârtejul istoriei. Surorile din Roman de capă și lacrimi trăiesc în precaritate și tânjesc să fie iubite; cinicul Astașev își forțează ascensiunea pe scara socială, iar Tania din Lacheul și târfa ajunge pe o treaptă foarte disprețuită a societății.
Cărți,multe cărți.
