Se crede că masa şi casa corespund unor nevoi primare, dar iubim gătitul rafinat şi construim având voluptatea barocului sau a simplităţii elegante; atât spiritul estetic, cât şi cel gregar ne activează, cu sens opus, facultăţile intelective şi ne complică viata în mod dramatic sau doar fermecător. Prietenul Dan Frank este editor profesionist şi foarte bucătar; având formaţie germană, el caută să împace, ca şi unii celebrii înaintaşi, senzaţia cu aspiraţia, scriind, face o echilibristică elevată care te ţine cu sufletul la gură şi cu inima sus. Aflăm din cartea lui că, bucătăria este o activitate omenească marcată de principiul apollinic al măsurii, că ideile trebuie să treacă examenul experimentului gustos ca să ajungă o realitate în oală, că un îngeraş oricât s-ar învârti prin bucătărie nu se poate păta cu sos, că există un daimon în corpul omului care-i suflă ingenuu reţete care-l îngraşă după secunda de extaz încercat pe limbă. Tema de printre rânduri este filosofică şi culturală dar, în fapt, legumele fac băi de abur prea fierbinţi, carnea este aruncată cu cruzime în ulei încins, brânzeturile sunt găurite de mucegaiuri ş.a.m.d. Bucătăria lui Dan Frank are modestia de a fi, în mod declarat, scrisă în contextul globalizării, al progresului tehnic, igienic, antioxidant etc. în genere ţine cont cu umor de atâtea lucruri în locul nostru încât răsufli uşurat când găteşti. Este un mare câştig al bunului simţ culinar, inventiv cu moderaţie, care se strecoară suplu printre multe feluri de mâncare depre care credeai că-ţi sunt cunoscute şi afli cum micile erori omoară rafinamentul şi-ţi iau perfecţiunea de la gură. Ultimul rând va fi despre mesajul pe care l-am desprins după lectura pe furate a cărţii: azi bucătăria trebuie să fie comestibilă, individualizată şi consemnabilă, mai mult decât atât, poate fi o sinteză personală prin care fiecare om participă la un fabulos patrimoniu modial; mă simt ca o gură cască de poftă.
Cărți,multe cărți.
