scriu poeme pe telefon dacă aș fi cu adevărat tehnofob le-aș scrie cu pixul pe hârtie dar ar trece pe lângă mine acea nanosecundă un Y2K pe care îl tot aștept ca un milenarist ar trece cu viteza autobuzului percepută prin lentilele ce derulează peisajul ambulanțele ar vâjâi pe lângă n-aș auzi frecvența sirenei în schimbare maiînaltămaiînaltă mai joasă mai joasă ecranele o iau razna telefoanele vibrează convulsiv apoi tăcerea de după focul de artificii e ca atunci când a căzut metaversul și timp de o seară am avut cu toții liniște încă aștept clipa poate acum este
Cărți,multe cărți.
