Autorul sugerează că tristeţea poetului nu este simplă sau superficială, ci vine dintr-un loc profund, iar râsul său are o anumită putere, capabil să aducă ceva special din lumea din jur. În plus, există o notă de mister şi de profunzime în aceste poeme, sugerând că poetul și trăirile sale sunt mai mult decât ceea ce se poate vedea la suprafață. Acesta pare a fi un apel la a (te) recunoaște și a aprecia profunzimea și subtilitatea în artă și în oameni.