Am gasit un titlu

Dupa ce a devenit rapid foarte popular la el in bloc, la frageda varsta de patruzeci de ani, Silviu Iliuta, autorul blogului cronicipebune.ro, a gasit, in sfarsit, un titlu pentru cea de-a doua carte, parte a unei trilogii. Si daca tot a gasit titlul, s-a gandit sa scrie si ce e intre coperti. Ziarele prestigioase de afara nu au scris nimic despre aceasta opera. Nu le pasa. Criticii s-au declarat absolut, dar absolut neinteresati. Nici nu au citit-o. Cititorii s-au ingramadit, au dat navala sa o cumpere in prima zi. Sigur poate ca a fost la promotie cu o tigaie. In sensul in care... daca luai tigaia, iti dadeau cartea gratis. Ca sa nu te bulversam, iti spunem doar ca daca nu ai citit Toate titlurile bune au fost date nu e nicio problema. Poti sa citesti mai intai Am gasit un titlu, apoi sa o iei pe prima. E ca la Razboiu Stelelor, chiar functioneaza intoarcerea in timp. In fine, cititi si vedeti voi cum sta treaba. Daca nu se vinde singura, incercam din nou promotia cu tigaia. - Editorii Varianta reeditata a cartii Am gasit un titlu se numeste Cronicile unui barbat, volumul 2. Fragment din volumul "Am gasit un titlu" de Silviu Iliuta: ?In Pipera, unde sunt ingramadite toate corporatiile, e frumos. Exact ca in New York, daca ar avea o singura strada care sa duca in Manhattan: Dimitrie Pompeiu. Si pe ea circula autobuze care au voie sa mearga cu maximum zece kilometri la ora, iar asta nu e gluma! Uneori, soferul se da jos din autobuz, isi cumpara merdenele si il prinde din mers. Ma opresc la bancomat, la piata, si jur ca fata din poza, cea de pe ecran, care ranjeste suav si imi intinde un card, seamana cu Caprioara. Ma gandesc ca si piuitul bancomatului seamana cu o incantatie de-a ei. Apas total aiurea si se blocheaza cardul, normal. Mai incerc o data. Cucu! Asa ca sun la banca. - Ai dracu' de romani! De aia nu ma ritorno eu in tara niciodata, de tarani! Sta oamenii la coada dupa tine si tu vorbesti la telefon. Si scuipa. Romanii scuipa mult, chiar si astia plecati in Italia. (Scuipamo molto?) O sa ma duc sa-mi iau in primire rolul de corporatist, de Vineri. Cred in sinea mea ca personajul Vineri a fost primul corporatist al lumii, subjugat de CEO-ul sau, pe nume Robinson Crusoe. Nici in titlul cartii nu l-au trecut, atat era de nesemnificativ. De ce nu s-a chemat ?Robinson si Vineri"? Doar erau doi oameni, in pana mea! Fix paisprezece chackre! - Grande flavoured vanilla extra choco mokko kuku! Sunt la coada la cafea. Toti Vinerii din Pipera au salarii mari, dar le lasa aproape in intregime in cafeneaua de la parter. In Pipera, cafeaua are aur in ea, iar pretul este de zece-treisprezece lei. Ca sa nu am senzatia ca am dat ca idiotul treisprezece lei pe o cafea, aleg una ?flavoured". Si toti facem la fel. - Extra grande cinnamon rahat pansat cappucinno. Flavoured vanilla! Asa avem senzatia ca isi merita banii, ca picatura aia de sirop de vanilie chiar face opt-noua lei! Si, de azi inainte, imi imaginez si ca nu e o simpla cafea, ci un flux de energie Tao. Daca ar aparea un baiat din afara corporatistilor si ar vrea sa comande o cafea in Pipera, ar fi cam asa: - O cafea, va rog! - Sigur. Venti, grande sau pitzoletto? - Ha?! Cafea! - Da, avem mai multe feluri, flavoured ori non, ice, draci, laci, canci si inspumatte, cinnamon, latte, kakate. - Doamna, io am venit doar ca sa montez aieru' conditionat si sa beau o cafea, pana vine si ceilalti baieti.?