Frumoasa argintareasa

Volumul Frumoasa argintareasa, cuprinde prima parte din acesta serie seducatoare. O lectura palpitanta, atat datorita evenimentelor ce Ii servesc drept cadru, cat si datorita pasiunilor profund umane care Insufletesc toate personajele. Intrigi si iubiri interzise, femei seducatoare, razbunari si comploturi - iata ambianta in care se desfasoara aventurile tanarului Henric de Navarra, ramas in istorie ca bunul rege Henric al IV-lea, numit si Henric cel Mare. Fragment din romanul "Frumoasa argintareasa" de Ponson du Terrail: ?Sa revenim putin si la Henric de Navarra pe care l-am lasat urmandu-l pe Guillaume Verconsin, omul maestrului argintar, Samuel Loriot. Ajunse in strada Saint-Denis, unde Guillaume, il conduse pe tanarul print. ? Nu cumva, isi zise acesta din urma, ma va conduce in strada Ursilor? Dar in loc de a intra in strada Ursilor, Guillaume se opri inaintea pravaliei unui postavar, ce era inca inchisa; introduse o cheie in broasca, dupa ce mai intai arunca o privire imprejurul lui pentru a se asigura ca strada era pustie, apoi deschise si impinse pe print in pravalia, a carei usa se grabi sa o inchida dupa ei. ? Unde dracu ma duci, amice? intreba printul. ? Sst! Veniti! Acest local era pe jumatate in intuneric si permise printului sa arunce o privire cercetatoare imprejurul lui. El se gasea in mijlocul unei odai pline cu postavuri, cu baloti de lana, si cu un mare numar de depanatori de ata de matase. Pravalia parea a fi compusa dintr-o singura camera destul mare, dar fara dependinte. Guillaume Verconsin se indrepta spre unul din colturile pravaliei unde se gaseau ingramadite teancuri de lana; el rostogoli unul din ele, si printul zari un oblon deschis. Baiatul aprinse o lumanare, il lua pe print de mana, si ii zise: ? Urmati-ma! ? Pe viata mea! murmura Henric de Navarra, dar intr-o pivnita imi da intalnire frumoasa argintareasa?... Printul si Guillaume coborara vreo treizeci de trepte. ? Acum, zise baiatul, suntem in siguranta. Dati-mi mana lasati-va in grija mea. Si ca si cum ar fi avut teama ca lumina sa nu atraga atentia cuiva, el stinse pe data lumanarea. Printul se gasi intr-o adanca intunecime; dar, condus de Guillaume, el continua a inainta. Ei umblau pe un pamant neted, putin umed si noroios, dar pe care piciorul se afla in siguranta. Calatoria misterioasa prin intuneric tinu aproape zece minute. In acest timp Guillaume nu pronunta niciun cuvant, si nici printul nu cugeta a-l intreba. Intunericul ii face pe oameni tacuti. Deodata, baiatul se opri: ? Gentilomul meu, ii zise el, langa dumneata se afla o piatra mare; intrebuinteaz-o ca scaun, si asteapta-ma... Si fara a-i da timp lui Henric sa raspunda, Guillaume isi trase mana si dupa zgomotul pasilor sai, Henric intelese ca el se indeparta. Printul era in varsta de douazeci de ani; era un aventurier si nu tremurase niciodata inca. Cu toate acestea, vazandu-se singur in acea subterana, fara a sti bine unde era dus, el simti o usoara neliniste. ? Hei! hei! isi zise el, cine stie daca acest Guillaume nu e un tradator si daca, dupa ce a fost mesagerul femeii, sa nu serveasca geloasei razbunari a barbatului? Henric se insela. Dupa cateva minute, pasii lui Guillaume se auzira in intuneric. Baiatul venea spre print, ca un om ce cunoaste bine locurile in care se afla, si relua mana printului, zicand: ? Veniti Samuel Loriot si batranul Job dorm ? Ah! zise printul. ? Si doamna va asteapta.?