Impactul

Alexandra Baetii, o eleva de 13 ani, debuteaza tare, cu un roman care denota maturitate, imaginatie nestavilita, talent narativ. Alexandra trece de barierele varstei si ne ofera o perspectiva aproape neverosmila a unei lumi care se napusteste cu ferocitate asupra unei adolescente abia venite in Romania impreuna cu parintii sai. Constructia epica nu se rezuma doar la dificultatile de adaptare ale unei fete care aterizeaza din Olanda direct in ”clasa a XI-a B”. Personajul cartii afla ca parintii sai nu sunt cei naturali, ci directorii unei mari companii de arme. Ei, ce spuneti de asta? Adolescenta este silita de proprii parinti sa faca fata unui test inuman, cu privatiuni imense, pentru a fi selectata in aceasta afacere secreta, cu afaceri tenebroase. Cassandra reuseste sa evadeze din cusca umana in care este inchisa, pentru a fi pregatita sa preia conducerea companiei, fara ca ea sa isi doreasca acest lucru. Va semna contractul prin care trebuia sa ajunga directorul companiei? Finalul ramane deschis, asa incat trebuie sa stam cu ochii pe Alexandra pentru a afla continuarea. Impactul este o carte captivanta, un debut pe cinste al unei fete care nu se va opri aici. Fragment din cartea "Impactul" de Alexandra Baetii: "CU 17 ZILE INAINTE DE IMPACT Maica-mea tipa de la parter sa ma trezesc, spunand ca asta e inca o dovada a proastei mele cresteri (desi ea m-a crescut), netinand cont de faptul ca era sase jumate dimineata si mai era o ora jumate pana incepeam orele. M-am ridicat din pat, atingand cu picioarele podeaua rece. M-am spalat pe dinti, am luat biletele gasite de pe noptiera si m-am bagat inapoi in pat. Am incercat sa descifrez scrisul pana cand mi-am dat seama ca era in alta limba, asa ca am facut ce ar fi facut orice om in 2016, am apelat la Google translate. Am deschis laptopul si am introdus textul, dar a durat ceva pana sa nimeresc limba in care era. Scrisul mare continua in alta limba pe fiecare rand, norocul meu a fost ca textul avea doar trei scrise mare. Am stat vreo ora ca sa ghicesc fiecare limba. Franceza, nu. Spaniola, nu. Bulgara, nu. Ucraineana, nu. Ma mir ca nu mi s-a blocat laptopul. Dupa ceva timp petrecut auzind sunetul degetelor ce izbeau tastatura deja nervoase si iritate, intr-un final, dupa o dimineata pierduta, mult chin si tastat (din nou, saracul laptop), am nimerit textul: DRAGA CITITORULE, ACUM CA MINTEA TA INREGISTREZA INFORMATIILE DE PE ACEASTA FASIE DE... Aici textul se termina. Oare ce putea fi si de ce cineva voia ca eu sa citesc acest ceva? De ce eu? Trebuie sa fie si o continuare presupun. Logic ca este o continuare, imi reprosa constientul meu care deja simtea bataile rapizi ale inimii, intreupte de alarma normala de ora opt. Am deschis un sertar ale carui rotite scartaiau asurzitor si am bagat acolo bucatile cu scris ciudat si o foaie cu traducerea de pana acum, inchizandu-l cu o cheie, crezand ca este singurul loc in care nu umbla nimeni. Am insfacat cheia, am deschis geamul si am varat-o in farfuria unui ghiveci pe care l-am pus repede peste, iar apoi am inchis geamul, tragand la loc perdeaua alba, aproape transparenta. Am pus ceva pe mine din dulap, mi-am facut ghiozdanul, m-am incaltat si am pornit spre statia de autobuz. Am alergat ca sa prind 268, am urcat si m-am asezat pe scaun, rasufland zgomotos. Dupa cateva minute, cand mi-am revenit, mi-am dat seama ca nimerisem Ianga Roscovan."