Cu totii suntem facuti din molecule

Stewart, 13 ani: un geniu, dar total antisocial. Mama lui a murit si ii simte lipsa in fiecare zi. Ashley, 14 ani: fata populara, mai putin printre profesori – are note groaznice la scoala. Tatal ei a marturisit familiei ca este gay si s-a mutat, dar nu foarte departe... Destinele lor se intersecteaza atunci cand Stewart si tatal lui se muta cu Ashley si mama sa. Stewart e multumit de situatia creata intr-o proportie de 89,9%, chiar daca incearca cu greu sa se adapteze la noua scoala, dar mereu si-a dorit o sora, iar, de partea cealalta, Ashley este 110% ingrozita. A incercat mereu sa ascunda adevaratul motiv pentru care tatal ei s-a mutat; mai mult decat atat, Stewart i-ar putea ameninta statutul social. Cei doi sunt complet diferiti, dar totusi au un lucru in comun; ei sunt — la fel ca toata lumea — facuti din molecule. In acest roman amuzant si rascolitor, Susin Nielsen creeaza doi naratori care iti vor rapi inima si te vor face sa razi in hohote. "Nimeni – absolut nimeni – nu surprinde mai bine decat Susin Nielsen simpaticele metehne ale celor aflati la pubertate.” – The Globe and Mail "Nielsen abordeaza teme majore – moartea unei persoane dragi, comportamentul ostil si abuzul fizic si emotional cu care se confrunta adolescentii si ura fata de persoanele homosexuale – dar reuseste sa le combine armonios si construieste un roman minunat, induiosator si plin de umor. O carte pe care nu o vei putea lasa din mana si care te va face sa razi si sa plangi in acelasi timp.” – The Bookseller SUSIN NIELSEN (n. 1964) si-a inceput cariera ca scenarista a celebrului serial de televiziune pentru adolescenti ,,Liceul Degrassi". Nielsen este distinsa cu "Governor General’s Literary Award", "Ruth&Sylvia Schwartz Award" si "Canadian Library Association’s Children’s Book of the Year Award". "Cu totii suntem facuti din molecule", al patrulea ei roman, a fost nominalizat la "Carnegie Medal". Susin Nielsen continua sa scrie romane pentru adolescenti, temele ei predilecte fiind: abuzul, hartuirea fizica si emotionala, efectele divortului parintilor asupra adolescentilor si pierderea unor persoane dragi din familie. Traieste in Vancouver, Canada, impreuna cu familia. Fragment din romanul "Cu totii suntem facuti din molecule" de Susin Nielsen: „Sambata dimineata m-am trezit cam posomorata. Ziceti-i dezamagire post-uluitorul-moment-cu-Jared, cred. Nu l-am vazut dupa meci, deoarece jucatorii au trebuit sa indure la vestiare urletele domnului Stellar. Dar inca aveam bluza lui de trening, asa ca am luat-o acasa cu mine. Marturisire adevarata si stanjenitoare: m-am ghemuit cu ea in pat. Mirosea a un amestec intre deodorantul lui Jared si mirosul trupului sau. Era divin. Daca ar fi sa-l cred pe Stewart, cred ca inseamna ca am inspirat cateva dintre moleculele lui Jared. Ceea ce este deopotriva superinfiorator si superromantic. Oricum, am adormit din nou, apoi m-am trezit si am facut yoga la podcast in camera mea. Ma indreptam spre parter pentru micul dejun, cand i-am auzit pe mama si pe Lenny ciondanindu-se in bucatarie. — Arata ca si cum ar fi trecut taifunul pe-aici, a spus mama. — Ma ocup de asta, i-a replicat Leonard. Mereu o fac. — Da, dar uneori nu te ocupi de asta timp de o zi intreaga. Si de vreme ce nu suport sa vad chiuveta plina cu oale si tigai murdare, de obicei sfarsesc prin a le spala eu insami. M-am asezat pe scari sa trag cu urechea. Nu-i mai auzisem niciodata certandu-se pana atunci. Era nelinistitor si distractiv. — Ups, a facut Leonard. Cineva s-a trezit cu fata la cearsaf? — Vorbesc serios, Leonard. La fel si cu toate sosetele pe care tu si cu Stewart le lasati peste tot, chiar si pe masute. E dezgustator. E asa de greu sa le aduni si sa le pui in cosul de rufe? De aceeasi parere sunt si eu! imi venea sa strig. A urmat o pauza. Apoi, Leonard i-a spus: — Nu mi-am dat seama ca te deranjeaza atat de tare. — Ei bine, ma deranjeaza. — Se pare ca in fosta noastra casa eram ceva mai relaxati. Alt moment de tacere. Nici macar nu eram in aceeasi incapere cu ei si-mi puteam da seama ca mama spumega. — Sugerezi cumva ca sunt perfectionista? a intrebat ea. Numai fiindca-mi place o casa ordonata? — Sugerez, a raspuns Leonard, ca esti un specimen frumos, intelept, perfect caruia se intampla sa-i placa lucrurile exact asa. Uau! Chiar si eu trebuie sa recunosc ca asta a fost ceva fain. Clar, si mama a fost de aceeasi parere, caci am auzit-o chicotind. — Cum indraznesti sa ma faci sa rad cand inca sunt suparata pe tine? Brusc, telefonul meu a scos un ding. L-am luat din buzunar; era un mesaj de la Jared. „Vrei sa mergi diseara la un film?” Aproape ca am tipat. „Sigur.” „Grozav. Vin sa te iau la 8.” Am sarit in sus si am alergat in bucatarie.”